Izvorul iubirii se află în adancul sufletelor noastre...
"Exista oameni care lasă lumina să treacă prin ei...sunt oameni care iubesc, primesc şi dăruiesc iubire. Unde sunt ei, totul devine luminos şi clar. Oamenii-ingeri sunt oameni care au primit un fel de bucurie originară din Eden. Pot fi oameni ca oricine, ca tine sau ca mine... dar, care, într-un mod placut reusesc sa tina lumea în echilibru. Din ei razbate bunătatea care-i atinge pe ceilalti şi iubirea care ar vrea să-i îmbrăţişeze... Izvorul iubirii se află în adancul sufletelor noastre... Îi putem ajuta pe alţii să surada... e atat de usor sa inseninezi putin viata cuiva prin intermediul gandurilor, vorbelor, gesturilor... Am întâlnit ingeri ascunşi în aceasta galaxie, gata să ajute. Ingeri, care fac minuni fără să ştie!... Ca să fim oameni-ingeri... este destul să... zambim! ."
sâmbătă, 19 martie 2011
Te-am intalnit pe caile iubirii
"Te-am intalnit pe caile iubirii
Unde vegheaza cerul tot Pamantul
Acolo unde glasul amintirii
Se mai aude daca bate vanul
Ne-am sarutat senin intaia oara
Iar gandul meu hoinar s-a ratacit
Apoi cuvintele s-au transformat in soapte
Nu-ndrazneam sa-ti spun ca m-am indragostit
As fi dorit sa te am aproape
Si-atunci, si-n fiecare zi
Si-n clipele fermecate din noapte
Sa-ti soptesc cuvinte minunate
Iar vorba mea in inima sa-ti sape
Sa le auzi, sa le-ntelegi pe toate.
Vroiam sa stau cu tine cat Pamantul
Vreau sa stau cu tine vesnicii
E o dorinta, nu e juramantul
E o iubire, adevarata, stii
Tarziu in timp, vroiam sa-ti spun odata
Sa stii ca te iubesc, dar soapta
Se oprea mereu, undeva-n inaltul ceresc
Trecut-au zile, trecut-au nopti
Pana din inima –mi prea plina
De iubire , am indraznit
Intr-o noapte, sa-ti soptesc
Pur si simplu, TE IUBESC !!!! "
vineri, 18 martie 2011
Sarbatoarea iubirii
"E sarbatoare…
Si cerul,astrii si-a coborat
La masa noastra incarcata de iubire
Invitati,ca fiind partasi la iubirea ce ti-o port
Masa de flori e impodobita
Iubirea in petale de trandafir cristalin
Ti-o astern sub talpile goale
Pentru a pasii in zbor spre iubirea dintre nori
Ce o aduc zi de zi pe pamant
Iubindu-te fara incetare
Cu dragostea din lumea mare.
Totul e de basm in jurul nostru
Un print si o printesa,pornesc la trap,
Pe un cal alb,,pictat” cu puritatea sufletelor noastre pereche
Visam intr-una,la fericirea noastra care e doar una
Sa ne iubim si,,zburdam” prin speranta…
Iubindu-ne o intreaga viata."
Dragostea...un basm frumos
"Tu crezi ca e doar iubire adevarata
Eu cred ca este basmul frumos,
Ce nu se termina niciodata
Nu o sa stie nimeni ce este
Fara a cunoaste frumoasa ei,poveste
E un vis trait pe tarmul marii
Cantecul frumos adus din necuprinsele zari
De porumbeii albi,ai pacii
E refrenul de succes,al unor triolete
Cu care un poet mai cunoscut,din racorosul Nord
Pe aripile albului fiord
Cersea iubirea scrisa
Pe foile,jurnalului de bord
E un vis,
Un frumos vers,
Intregul univers,
O gratioasa melodie,
A cerului feerie,
Pe care macar o data in viata
O cantam si o simtim,cu lacrimi pe fata."
Ramai in inima…ramai in vis!!!!
"Azi in cerul iubirii,portile-s deschise larg iar
Buze surprinse intr-un sarut,ce inimile ne-a pus pe jar
Suvite din parul meu negru,dialoguri cu degetele-ti fine poarta
Pleoapele tale se inchid in zeci de secunde si inima-mi bate cu ele o data
Doua nestemate ne pierdem in vesnicia timpului,
Reflectand dragostea pe toate fetele,la portile sarutului
Chitara atingeri fine,usor ingana…urmarind cu atentie partiturile
Ma duci departe in timp sa imi arati,cum m-ai vazut prima data
Nebunul frumos,ce nu a mai iubit asa niciodata
Pentru privirea ta aurie,Midas ar renunta la orice bogatie
Prin tine inima de iubire tipa,atunci cand privirile se intalnesc pe ascuns
Privind prin ochii tai vad cum Te iubesc-ul spus,in inima-ti s-a scurs
Sunt camp de lupta luminat de stelele ochilor tai
Puternic zeu,ce daram ziduri cu ale dragostei vapai
Esti tot ceea ce nu vedeam
Esti tot ceea ce nu aveam
Esti tot ceea ce cu ardoare,imi doream
Ceea ce acum vad si simt
Ceea ce acum cu drag,in brate cuprind
Ramai in inima…ramai in vis!"
TU ESTI....
"Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou in mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti un ochi deschis
Spre intunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile insangerate ale visurilor.
Tu esti poate insusi dragostea mea
Care crede numai in tine,
Limpezindu-si apele
In franturile surasului tau.
Iti port uneori pasii in priviri
Si surasul in joc de petale,
Iti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascuunse in soapte domoale.
Sunt zimbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sint scrisul stangaci in nopti de april
Sunt prima si ultima floare
Sunt mainile tale duioase si reci
Sint noaptea ce nu o poti rosti
Sunt visul purtat in gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.
Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut in rasul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au inghetat fara rost
In ierni de asteptare.
Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarindu-mi tacut in perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.
Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa intr-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.
Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros in mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.
Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni inaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Incerc ingenunchiat sa o aleg in cuvinte.
Tu esti primavara cu inimi inflorite
Rasfirand crengile de cais,
In fiecare fereastra
A ochilor mei infrigurati care te asteapta.
Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi ingenunchiaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.
Tu esti ploaia copacilor
In tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana in brate mangaietoare.
Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange in fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.
Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se infioara sub numele tau,
Si-si inalta miresmele
In sonoritatea alba a unei chemari.
Tu esti taria ce se ridica in copacii mei
Si le infloreste crengile,
In ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.
Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi intorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita in geam.
Tu esti pasul nehotarat
Al starzilor mele infrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi inaltate in zbor si ochii inlacrimati de durere.
Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec inchis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si inalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.
Ma intreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O ! Tu cea cu ochii
Atat de limpezi si frumosi."
Ma uit catre cer...totul e cantec
"Mă uit catre cer- totul vibrează.
Mă uit către nori- totul dansează.
E vis sau aievea? Înnorat sau senin?
E ploaie de aur sau miracol Divin?
Timpul se-opreşte. Totul palpită
Şi-ntr-o picătură sunt pe loc absorbită.
Acum sunt o sferă, o mărgea lucitoare,
O boabă de rouă pe-un bulgăre de soare.
Privesc împrejur: nu-i cer şi nu-s nori;
Doar aripi de Înger şi petale de flori.
Totul e cântec, vers şi psaltire;
Iar eu sunt ploaia topită-n Iubire. "
daca...
"Daca-i fi o stea in noapte,
As urca sa-ti spun in soapta,
Ca esti sensul vietii mele,
Ca esti unica-ntre stele.
Daca-i fi o mare lina,
M-as scalda pe luna plina.
As cuprinde valuri... valuri...
Toata apa... pin-la maluri.
Daca-i fi, in camp, o floare,
L-as inlocui pe soare.
Ti-as da raze de lumina
Si o liniste senina.
Daca-i fi un pin cu ace,
In zapada m-as preface
Si as ninge-o vesnicie,
Sa te-mbrac cu gingasie.
Daca-i fi o ploaie fina,
Te-as culege intr-o mina.
M-as stropi cu ea ca-mi place
Sau in lacrimi te-as preface.
Daca-i fi acum aici,
Ti-asi da sute de pupici.
Te-as iubi la nesfarsit,
As fi cel mai fericit... "
Universul meu
"Esti pentru mine
noaptea instelata
de raza lunii mangaiata
Si insorita zi
slavita in tril de ciocarlii.
Esti nadir si zenit,
minus si plus infinit.
Adanca mare cu tainice comori,
semetii munti inalti pana la nori.
Esti imensa bucurie,
deplina armonie
Necuprinsa melancolie,
esenta vie.
Esti totul pentru mine,
inceput si sfarsit."
Amandoi
Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
Cu tainica uimire traita-ntaia oara,
Ca ne aflam alaturi la bine si la greu
Senini cand zarea poate si pentru noi sa moara,
Minunea noastra simpla e darul de a sti
Ce-i dor si ce-i tristete si ce-i singuratate-
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
Si ca la fel ramanem cat inima ne bate !
Corneliu Serban
Picaturi de roua
E parul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe-o floare
Pe buze-mi ard trei picaturi de roua
Sarutul tau le-atinge doar pe doua...
Cand printre gene imi mai joaca luna
Mai zburd desculta si te-ating intr-una
Din val cu val vor rasari in noapte
Atingeri pline de prea multe soapte ,
Renasc din alge pline de iubire
Saruturi dulci uitate-n amortire
Pe buze-mi stau trei picaturi de roua
Iar gura ta le-atinge doar pe doua.
Doi pasi de dans , curata nebunie
Ramane-n noapte...dulce feerie !
Prin parul meu esti vant doar pentru-o zi
Iar pentru viata suflet imi vei fi !
Pe buze-mi ard trei picaturi de roua ,
Sarutul tau le-absoarbe doar pe doua...
Iar ce-a ramasa-noapte va zambi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi ...
Pe buze-mi ard trei picaturi de roua,
Saruti doar una si-apoi ...pe amandoua ...
Mariana Eftimie Kabbout
miercuri, 16 martie 2011
cand iti va fi dor...
sâmbătă, 5 martie 2011
Te rog frumos sa ma visezi
"Te rog frumos sa ma visezi
Ingenunchind spre tine
Si nu glumesc cand iti doresc
Tot binele din lume…
Te rog frumos sa imi citesti
Umilul gand ce-ti cere
Sa te abtii, sa nu rosesti
Cand spun duioasa-mi vrere…
Si frematand divin, prin nori
Si-alunecand zburdalnic
Te rog frumos sa te cobori
In sufletu-mi navalnic…
Incet, soptit, eu iar te rog
Frumos ca-ntotdeauna
La o scrisoare-acut prolog
Sa-ti spun … Sa-ti scriu într-una…
Si daca mintea o sa-mi tin
Legata, copios,
Sa-ti amintesti ca intr-o zi
Te-am tot rugat frumos ."
Sergiu S.
vineri, 4 martie 2011
primi-voi de la tine, sărutare ?
"am adormit în gând c-o întrebare
şi am zâmbit când visul a răspuns
enigmei ce părea de nepătruns
primi-voi de la tine, sărutare ?
dar visu-i vis şi ca o consolare
când m-am trezit te-am aşteptat să vii
în locul unde-n joacă de copii
visam mereu să-ţi fur o sărutare
ai apărut cu părul nins de soare
prin câmpul presărat cu mii de flori
se-amestecau speranţe şi fiori
crezând că voi primi o sărutare
mi-ai acceptat timida-mbrăţişare
m-ai mângâiat pe chipu-mbujorat
momentul ce-ndelung l-am aşteptat
l-ai preschimbat cu dulcea sărutare
când iar adorm aceeaşi întrebare
aşteaptă printre vise un răspuns
enigma pare iar de nepătruns
primi-voi mâine iar o sărutare ?"
La malul sufletului tau eu inima mi-am ancorat
"La malul sufletului tau eu inima mi-am ancorat,
Nu stiu exact ce-am cautat...
Dar am gasit un coltisor curat si primitor,
De care, fara sa stiu, mi-era asa de dor...
Si-acum, te rog, nu ma goni,
Mai lasa-ma sa stau o zi...
Eu timpu-n loc am sa-l opresc...
Doar sa iti spun cat te iubesc...
Si-apoi, de vei voi, te voi lasa sa pleci, iubirea mea,
Oriunde vrei,tu vei putea zbura...
Orice vei hotari, eu nu te-oi fi pierdut,
Sclav nemuririi te-am vandut...
In suflet tu vei fi al meu in veci,
Chiar de ma vrei, chiar daca pleci...
Oriunde te-ai duce, o sa te gasesc,
Orice ai face, o sa te privesc,
Orice as atinge, va fi mangaiere
Pe-obrazul tau, pe gura ta de miere.
Orice cuvant aruncat in nestire
Va insemna imensa iubire..."
Te voi veghea in fiece noapte !!!
Care iti mangaia tampla incet,
Si le-am lasat , domolite , sa adoarma
Stingand candela zilei , atent !
Zambetul tau a inghetat in dorinta
Ti-am cuprins mijlocul ,protector,
Si-am furisat un vis in credinta
Ca-ti va alina din durere...din dor...
Te-ai cuibarit ,lenesa , intre crampeie
De vise navalnice , pierdute-ntre rugi ,
In flacari habotnice ai ars....femeie...
Si inca ma cauti in nopti lungi !!!
Fi-voi acolo , la tine , in brate ,
Chiar daca pipai si inca nu simti ,
Candela visurilor tale fierbinti ,
Te voi veghea in fiece noapte !!!
Suspinele toate le-oi culege flamand
Si le-oi schimba in sarutari patimase ,
Voi umple camarile sufletului golase ,
Cand voi fi doar cu tine...in asternut...nu in gand !!!"
Iubita mea , în seara asta
"Iubita mea , în seara asta
Cu tine-aş vrea s-adorm
Să te sărut, să te mângâi,
Iar tu, să nu ai somn
Să-mi fii alături, şi să-mi spui
Cum ştii tu cel mai bine
Că mă iubeşti şi-ai vrea să ştii
Ce mult ţin eu la tine
În braţe-apoi tu să mă strângi
Lăsându-te-n spre mine
Eu să-ţi zâmbesc şi-apoi să-ţi spun
Cât poate fi de bine
Şi uite-aşa amândoi vom sta
Ţinându-ne în braţe
Ne-om săruta şi-am adormi
În zori spre dimineaţă
Şi-a doua zi la fel va fi
Doar noi, cu-a noastră viaţă
Ne-om săruta, ne vom iubi.
Of!!.,iar e dimineaţă. "
De ce te-oi fi iubind...???
"De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger."
ascunde-ma, iubito,
"Inalta-te din valul ce fierbe de apusuri
Si lasa sa se piarda al soarelui avant;
Intr-un pahar aduna al noptii dulce susur
Si lasa-te, iubito, purtata lin de vant.
Si vino in padurea, uitata inca treaza
Si-mbratiseaza cerul cu gingasia ta,
Si din lumina-i vie, sa-mi furi si mie-o raza
Si sa ma legi cu dansa de-un nor de vei putea.
Ajuta-ma o clipa, cand zarile ma striga
Saruta-ma domestic sau crancen ca un drog,
Si chiar de-ar fi si luna de ciuda sa se stinga
Opreste-ma la tine, opreste-ma, te rog.
Si-ascunde-ma, iubito, sub pata de lumina
Din ochii tai romantici; si lasa visul meu
Sa-mbratiseze sanii si coapsa ta straina
Scaldanduse-n pufoase culori de curcubeu.
Aprinde-ncaltamintea ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si soapte prinse greu
Si din tulpina alba a raului de miere,
Fa-mi piedici iscusite, s-adorm pe bratul tau."
Mă ascund uneori în gandurile tale
"Mă ascund uneori în gandurile tale
Şi-ţi intru în iubire prin sărut,
Şi nu mai vreau din tine să mă mut...
Adorm tarziu in visele tale…
Visez cum nimeni nu a mai visat
Trăirea noastră dintre două clipe,
Un zbor de pescăruş fără să ţipe,
Şi o iubire fără de păcat...
Când dimineaţa se iveşte-n tine
Eu cad, un înger izgonit din cer,
Apoi se face frig, îmi este ger,
Şi-aprind o lumânare-n mine.
Mă ascund uneori în gandurile tale,
Asemuindu-te cu frunze şi petale...
Asemuindu-te cu adoratul meu trandafir."
Inimi si Trandafiri
Hajnal Bota
Daca se-ntinde o mana
sa iti ofere-un trandafir,
cu ochi zambind a multumire
vei admira petala,
frumusetea florii de catifea.
Si chiar daca spinii te-nteapa,
chiar daca picuri de sange
vor colora durerea,
nu,trandafirul e mult prea frumos
sa-l poti refuza.
Dar daca omul iti ofera inima,
asa cum e ea:
cu flori si spini,
calde petale si
tepi ascutiti,
de ce-i privesti doar ghimpii
si nu vrei sa-i vezi frumusetea*?
De ce-o refuzi?
Gând înaripat
"Pornesc cu ochii închişi şi mă surprind
un vultur rotindu-se deasupra munţilor
iar teama fuge-n trecut, de înălţimi, speriată.
Tu mi-ai dat scara vrăjită şi am urcat
fascinată de înalt.
Alături, zâmbeşti enigmatic,
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine, pasăre rară
şi nu voi mai privi, niciodată în abis
ci numai cerul, casa mea şi a ta!"
Trandafirul galben
"Galbene petale,
senzuale,
Scăldate-n rouă matinală!
Frunze de aur,
Tulpini în flăcări sub soare răsare,
Stropi de lumină solară,
În trandafirul galben
Toate se-adună şi se încunună.
Sunt solii iubirii
Trandafirii!
Şi orişice femeie -ndrăgostită,
Petale de trandafir sărută.
Anevoie mă caţăr pe stânci
S-ating trandafirul
Şi să-l mângâi,
Parfumul să i-l simt,
Să-i dau cu patimă o sărutare...
Dar pot spera eu oare
Că trandafirul galben, sihăstrit
Şi încărcat cu soare,
Poate privi îndrăgostit,
Alăturea de el,
O altă floare?"
fara tine...
Pasii mei fara tine nu ma poarta niciunde,
Timpul meu fara tine curge in amanunte
Ochii mei fara tine sint privati de vedere
Viata mea fara tine o eterna durere
Visul meu fara tine...fara de important
Si un miine ce vine e lipsit de speranta
Mintea mea fara tine goala,neconcentrata
Lumea mea fara tine rece si dezolanta.
Sufletul meu fara tine negru si deprimat
Zimbetul meu fara tine...un film prost regizat
Noaptea mea fara tine voalata si desueta
...Eu ma simt fara tine tot mereu incomplet.
Jumatate din tine ai uitat-o la mine
Jumatate din mine pe vecie la tine
Asa umblam amindoi prin lume iubito
Cu inimile goale si neintregite.
Eu fara tine simplificata cu doi
Un tot putem forma doar fiind amindoi
Noi apartinem impreuna prin legi inca nescrise
Separati stam la portile fericirii...inchise.
Fara tine iubirea nici un sens n-ar avea
Fara tine sa stii nici nu pot respira
Fara tine ma ratacesc,ma pierd si complic
Fara tine prin viata sint un vesnic...NIMIC
Mi-e imposibil fara tine
Mi-e imposibil fara tine- Adrian Paunescu
Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine.
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra.
Subtile explicatii cui i-as cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.
BALADA IUBIRII
Mariana Kabbout
M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
fără cuvinte … Azi, ţi-o cânt din nou …
Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
m-atinge printre clape un ecou…
Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
doar am deschis pianul să-l privesc…
Dar inima-mi nebună mai încearcă
să-ţi spună printre note:”te iubesc”…
Cui îi mai pasă de promisiunea
ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
Îmi amintesc prea bine azi balada
ce-n ea iubirea noastră a păstrat
Pe clape răsunau notele-n noapte
iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
Valsam printr-o plăcere fără margini
plutind prin galaxia cu minuni…
Pe clapele stinghere astăzi zace
tăcerea ce-a rămas în urma noastră…
Nici notele nu par mai fericite,
dorm într-o carte cu coperta-albastră
Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt…
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt…
De dragoste
Alexandru Andritoiu
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
Doar vis ...
"In lanturi mi-am legat iubirea si cine poate s-o dezlege,
Doar lacrimi multe si tacere, si aceeasi toamna care trece.
In suflet ploile de toamna si-au asezat culcus pe veci,
Si-mi este teama sa visez, astazi revii, iar maine pleci !
In port ajuns-am doar o clipa, si n-a fost loc pentru amandoi,
Ma plimb din nou prin gara mica si vad perechi,dar fara noi.
Doar trecatori grabiti in noapte si-un tren ce duce amintiri,
Un pescarus isi cheama in soapte aceleasi umbre neperechi ...
Pe-un colt de cer imi scriu durerea, pe note o voi aseza,
Si-n noptile tarzii de toamna, acelasi cantec, voi canta.
Un vals cu ingeri nepereche,straluce-n cer in noaptea rece,
As vrea sa vii sa nu mai pleci si vreme vine, vreme trece...
Privesc in noapte aceleasi umbre,ce pasii poarta pe alei,
Pe banca goala numai frunze, ce au cazut din pomi de tei,
Visez la micul colt de rai, si la iubirea dintr-o vara,
La noptile tarzii de mai, dar ma trezesc ca este toamna"
S.S.
Daca vreodata s-ar intampla...sa intri in inima mea
Daca vreodata s-ar intampla,
Sa intri in inima mea.
Nimic din lume nu te-ar salva,
Si niciodata nu te-as mai alunga.
Pentru tine as face carare pe mare,
Si varful de munte l-as pune la picioare.
Pentru tine as rupe o raze de soare,
Si toate intr-un buchet de floare.
De ce traiesc eu, prin tine?!
Cand clipe trec si tu nu esti cu mine.
Si n-aud vocea ta, cu drag ce m-ar chema,
Nu mai pleca, ramai iubirea mea!!
Pentru ca daca voi inceta...doar o clipa,
Totul imi va parea...risipa!
Durerea si raul pe care-l simt,
Niciodata nu voi reusi sa-l alint
Autor: Alibaba,
Azi vreau să-ţi scriu, iubito...
Azi vreau să-ţi scriu, iubito... de Boris I.
Azi vreau să-ţi scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristeţe, iluzii şi blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin şi furios –
Şi-aş vrea să-mi sting tristeţea – gândindu-te frumos.
Ştiu c-ar putea să-ţi sune banal şi prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!" –
Dar prea puţin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor şi de iubit,
Şi ştiu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Şi zâmbete în juru-i stârnind, cu înţeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
Tu mă priveşti, iubito, cu ochii strălucind
Şi simţi în piept o caldă mirare, tresăltând...
Ştiu, cam ciudat şi palid îţi par, adeseori
Şi cam prea des lunatic, pierdut cu capu-n nori;
Dar vreau să ştii că-aceasta înseamnă să iubeşti
Şi, singură, iubirea, din cele omeneşti
Ne scoate din tristeţe, durere şi gând rău
Şi, sigur, ea ne face, vecini cu Dumnezeu.
... Am vrut să-ţi scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristeţe, iluzii şi blestem
Dar, parcă, stins mi-e glasul, prea trist şi răguşit
În lumea asta sumbră şi dură – de granit...
Tacerea anilor din care ma aduni
de ungureanu gheorghe
"M-am strecurat in sufletul tau fara sa stii,
Era o usa deschisa spre mine,
Si m-am speriat cand am vazut pustii,
Camarile iubirii din tine.
Era miros de mucegai si de zapada,
Tavanul avea turturi de durere,
Ti-am sprijinit un gand care era sa cada,
Si-am alungat tristetea in alte emisfere.
Aveai in el atata suferinta stransa,
Ca n-am putut sa trec cu pasii peste lacrimi,
Cand am simtit, o inima patrunsa,
De spinii unor trandafiri, crescuti in patimi.
Peretii sangerau a dor de zambetul pierdut,
Singuratatea-l ferecase-n nostalgii,
Si dintro-data am ramas fara trecut,
Fara mireasma clipelor tarzii.
M-am strecurat si m-am gasit pe mine,
In sufletul hranit doar cu minuni,
Si te intreb, cui ii va apartine,
Tacerea anilor din care ma aduni?"
Departe esti, iubito...
Autor: yannis,
"As muri sa stiu ca n-o sa mai vii,
Sa mor as vrea pe tine de te-as pierde.
Orice ar fi eu te iubesc, sa stii,
Cum orbul ar iubi ceea ce nu vede.
Surasul tau e de o frumusete fara margini.
Esti langa mine;rad, sunt fericit...
Dar realizez c-am ochii iar in lacrimi.
Ca totu-i doar un vis din care m-am trezit.
Si singur ratacesc in lumea asta mare,
Fara vreun rost, continui insa, a trai.
Iubesc dar sufletul imi moare.
Pana si visul, uitarii e sortit.
Cat sa mai stau departe?
De ce pot sa te am decat in gand?
As vrea sa-mi fi acum aproape
Sa nu mai pierd noptile, plangand.
Esti unica floare intr-o lume de spini,
Singura alinare a unui suflet ce-i pierdut,
Unicul zambet printre lacrimi si suspini,
Singura stea ce inca n-a cazut
Si ochii tai ce in gand ii port mereu
In amintirea mea, cand ma priveau duios.
Cat ii iubeam... puteam s-o fac doar eu.
Acum nu ii vad, e dureros...
Si chipul tau ce imi zambea, mi-aduc aminte
Si pielea fina ca de catifea.
Cu buze dulci ma sarutai, cuminte,
Cu fata ta lipita de a mea..
Si cum ce moare ultima-i speranta..
Sper, intr-o zi sa fim iar amandoi,
Sa vad mereu in ochii tai dorinta
Ca lumea sa inceapa si sa sfarseasca cu noi doi."
Aş vrea să citesc...sa aud...sa pastrez...sa visez...
"Aş vrea să citesc, în ai tăi ochi de vise,
Frumoasele cânturi din sfânta iubire
Şi porţile noastre să fie deschise
Spre lumea pe care-o numim nemurire.
Aş vrea să aud vocea-ţi caldă şi lină
Aşa cum doar râul şopteşte-n izvoare,
Să văd acel chip, dintr-o inimă plină,
Căruia, noi toţi, spusu-i-am Mândrul Soare.
Aş vrea să păstrez o fărâmă din tine,
Mereu să te am, c-al meu trup te doreşte,
Iar tu, să nu pleci fără ea de la mine,
Să fim amândoi acel tot ce iubeşte.
Aş vrea să visez acea viaţă a noastră,
Aş vrea să citesc gândul tău ce mă cere,
Aş vrea să aud cânt de flori la ferestre,
Aş vrea să păstrez tot ce-mi spui în tăcere.
Mă înec în mirosul iubirii dorite
Şi-n dorinţa iubirii pe care o vreau,
Te privesc, cu-ale tale cuvinte, citite
Printre rânduri, aud ce îmi dai ca să iau.
Uneori, luna plină se uită la mine
Şi îmi dă ce-a primit de la soarele meu.
Îi ofer, zi de zi, din lumina ce-i vine,
O ascund şi îi dau câte-un pic, cât vreau eu.
Din a ei strălucire, văd noaptea şi eu
Şi în oricare lună-mi urează „An bun!”
Ea dansează cu mine, se-nvârte mereu,
Ascultând melodia ce vreau s-o compun.
Împleti-vom, noi, gamele cântului meu,
Într-un ritm, care pomii prin crengi îl arată,
Iară vântul va fi dirijorul mereu
Al iubirii, ce vrea a nu fi terminată."
INTOARCE-TE IUBIRE
"Întoarce-te din drum iubirea mea,
Ai rătăcit destul spre alte zări,
Revino încălzindu-mi inima,
Şi uită-ţi rătăcirea-n depărtări.
..
Revino-n dansul fulgilor de nea,
În neaua ce se-aşterne liniştit,
Te-ai rătăcit în toamnă undeva,
Iar frigul iernii rău mi te-a rănit.
..
Întoercete-n sălaşul blând şi cald,
Acolo unde visele-au rodit,
Unde mai cântă crângul meu de fag,
Şi încă soarele n-a asfinţit.
..
Întoarce-te din drum iubirea mea,
Ai rătăcit destul spre alte zări,
Revino încălzindu-mi inima,
Şi uită-ţi rătăcirea-n depărtări. "
Sergiu S
Sa stii ca eu in lumea-ntreaga ...
"In anii scumpi din tinerete
Cind viata-i basm trandafiriu
Cind nu cunosti cararea vietii
Si urma dorului pustiu.
Te-am cunoscut din intamplare
In parcul mandru ca un rai
Pareai o vraja visatoare
In luna tainica de mai.
Mai stii tu noaptea-aceea clara
Cind ochii dulci ti-am sarutat ?
Batea un vant de primavara
Prin liliacul parfumat !
Si anii au trecut cu graba,
Si tamplele mi s-au albit
Sa stii ca eu in lumea-ntreaga
Numai pe tine te-am iubit ! "
I.C.
Te-ai asezat pe malul sufletului meu!
"Te-ai asezat pe malul sufletului meu!
Asculti suvoiul dragostei ce curge
La picioarele tale in culori de curcubeu
Clipocind soapte , de tine doar intelese
Gandurile mele, te imbratiseaza cald,
Ciufulindu-ti parul in joaca, rizind
Inflorindu-ti pe fata zimbetu-ti drag
Ce-mi aduce caldura in suflet si-n gand
Mai port in suflet urma pasilor tai
Si muzica soaptelor tale se-aude
Mi-e dor sa ma-mbat de parfumul tau........"
Sarazinul
Cauta-mi in suflet puterea de a merge mai departe
Da-mi fericire si te voi rasplati cu iubire,da-mi dragoste sa iti dau mangaiere,da-mi puterea ta si ajuta-ma sa ma ridic si iti voi da tot ce sunt,tot ce am si tot ce vreau! Da-mi dorinta de a fi mai buna,da-mi inima sa iti spun cum va bate a mea..Ajuta-mi sufletul sa renasca,calauzeste-mi visul,si fa-l realitate,mergi cu mine pe calea implinirii si ocroteste-mi sufletul de durere. Cauta in adancul sufletului si raspunde incercarii date de viata. Mangaie-mi sufletul si alimenteaza-mi curajul, miceste-mi teama si lasa-te purtat de valul sperantei,pe umarul meu. Viseaza realitatea si da putere visului ,cauta insula fericirii si plimba-te pe ea, alearga descult si prinde-te de valul sufletului meu. Intampina-mi mangaierea si sprijinindu-ne sa ne plimbam pe plaja libertatii. Ajuta-ma sa renasc, si astfel te voi ajuta sa traiesti. Cauta-mi ochii si ademeneste-mi privirea cu vorbele tale linistitoare .Cauta in jur momentul de liniste, si iti voi darui momentul meu, alaturi de clipa ta…Iti voi darui caldura mea , iar tu da-mi mangaierea ta! Iti voi darui pasiunea mea ,iar tu da-mi inima ta sa o am mereu! Sa bata langa a mea, si sa nu se opreasca niciodata. Cauta-mi in suflet puterea de a merge mai departe ,intra in lumea mea, alimenteaza-mi visele, transformandu-le in realitate. Da-mi mana ta, atinge-mi sufletul cu ea, si vei fi tot ce am vrut de la viata.
ZIDIRE
ZIDIRE -DANIEL-DUMITRU DARIE
Apropie-te-n margine de lume
Tu, care caţi destin şi întîmplare
Şi caută-ţi între ruine nume
În marea amintirii de hotare.
Să îţi adui întreg de parte sfîntă
Bătut pe muche aspră de cuţit
Când lacrima spre ceruri se avânta
Din osul tău avid de infinit.
Cu ultima privire-ncărunţită
Tu fă-ţi un loc de zbor şi priveghere
Să poţi răpi-ntrebarea înjosită
De cei avizi de rang şi de avere.
Şi-n ropotul de murmure încete
Aprinde-te-n firavul tău cuvînt.
Şi culcă-te cu faţa la perete
Ca inima s-o simţi lîngă pămînt.
Un lung tren ne pare viata.
Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:
< Am trait si n-am stiut >