"In lanturi mi-am legat iubirea si cine poate s-o dezlege,
Doar lacrimi multe si tacere, si aceeasi toamna care trece.
In suflet ploile de toamna si-au asezat culcus pe veci,
Si-mi este teama sa visez, astazi revii, iar maine pleci !
In port ajuns-am doar o clipa, si n-a fost loc pentru amandoi,
Ma plimb din nou prin gara mica si vad perechi,dar fara noi.
Doar trecatori grabiti in noapte si-un tren ce duce amintiri,
Un pescarus isi cheama in soapte aceleasi umbre neperechi ...
Pe-un colt de cer imi scriu durerea, pe note o voi aseza,
Si-n noptile tarzii de toamna, acelasi cantec, voi canta.
Un vals cu ingeri nepereche,straluce-n cer in noaptea rece,
As vrea sa vii sa nu mai pleci si vreme vine, vreme trece...
Privesc in noapte aceleasi umbre,ce pasii poarta pe alei,
Pe banca goala numai frunze, ce au cazut din pomi de tei,
Visez la micul colt de rai, si la iubirea dintr-o vara,
La noptile tarzii de mai, dar ma trezesc ca este toamna"
S.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu