Mariana Kabbout
M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
fără cuvinte … Azi, ţi-o cânt din nou …
Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
m-atinge printre clape un ecou…
Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
doar am deschis pianul să-l privesc…
Dar inima-mi nebună mai încearcă
să-ţi spună printre note:”te iubesc”…
Cui îi mai pasă de promisiunea
ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
Îmi amintesc prea bine azi balada
ce-n ea iubirea noastră a păstrat
Pe clape răsunau notele-n noapte
iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
Valsam printr-o plăcere fără margini
plutind prin galaxia cu minuni…
Pe clapele stinghere astăzi zace
tăcerea ce-a rămas în urma noastră…
Nici notele nu par mai fericite,
dorm într-o carte cu coperta-albastră
Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt…
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu