,,Cine şi-ar fi imaginat că un fluture
Îţi poate schimba viaţa,
Că poate deveni cântec,
Că poate aduce răsăritul pe aripi.
Aşează-te cu tot sufletul pe pieptul meu şi citeşte...
Ţi-au scris gândurile atâta vreme,
Te-au curtat zâmbete pretutindeni,
Te-a chemat vocea limpezită de vreme
Şi vântul călător sărutându-te în locul meu.
Noaptea îngropată în praf de stele
Străluceşte de îţi spun că: „te ador”
Ziua soarbe lumină înflăcărată
Voioasă că ne întâlnim fugari.
Cine şi-ar fi imaginat că tu
Eşti valul ce mă izbeşte cu suflare fierbinte,
Că poţi elibera din norii negri un înger
Că mi-ai dăruit jumătatea ta de cer
Să caut firul efemer ce înseamnă legământ."
CAMELIA VOICU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu