,,Si vom ramâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul mortii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape rosii pe gropi adânci, cu scrum?
Vom fi si-n moarte tot usor de-nfrânt
Si nu vom întelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?
Tot tineri si frumosi fara-ncetare,
Mereu împleticiti în lungi priviri,
Vom fi jertfiti mereu pe alte-altare
Si neacasa, vesnic nicairi?
Apleaca-te pe bratul meu când mor,
Lasa-te-nvins de legea lor straveche.
Noua ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche."
Ana Blandiana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu