„Tu,preacurata raza, ce-ai coborit din stele
Sa luminezi in noaptea singuratatii mele
Asculta mi rugaciunea, ce-o gem cu buza arsa:
Din preajma vetrei mele, nu fa calea ta-ntoarsa.
Pacatuieste raza curata,viorie,
Cind se opreste-n drumu-i pe o streasina pustie,
Invesmintind cu picuri din sfinta ei vapaie
O scorbura ce poarta un cuib de cucuvaie.
Si stralucesc pe cimpuri,in floare,trandafirii.
In calea ta senina, spre ei indreapta ti zborul,
Caci lor te dete-n gindu-i de viata datatorul.
Tu,preacurata raza, ce-ai ratacit din stele,
Sa luminezi o clipa singuratatii mele.
..................................................- - ..
Zimbind amar se-ntreaba deci mintea ginditoare:
De ce-ar veni la mine faptura ta de floare?
Tu, inger cu ochi limpezi, cu aripi de matasa,
De ce sa te cutremuri de o lupta ne-nteleasa?
Cind zboara atitia fluturi in necuprinsul firii,
Si stralucesc pe cimpuri, in soare,trandafirii....”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu